180px-4-beagles

Ce trebuie să ştii înainte de a-ţi lua un câine

Publicat la 06. Aug, 2011 de în Primii pasi

PREFAŢĂ

Decizia de a îţi lua un câine nu este una care trebuie luată fără a ne gândi bine înainte. Un căţeluş adorabil este drag inimii noastre dar, până la urmă va necesita o parte mare din timpul şi banii dumneavoastră un număr mare de ani.
Socializarea şi dresajul unui căţeluş consumă timp şi sunt uneori frustrante. Ele pot creşte nivelul de stres în familie şi asupra câinelui. Aceasta este în mod special adevărat atunci când cei care întreţin în principal câinele lucrează în afara casei, au copii mici,  persoane în vârstă, sau alte animale în grijă. Nu înseamnă că nu se poate creşte un câine, dar un viitor deţinător responsabil trebuie să se gândească la faptul că s-ar putea să fi subestimat nivelul de timp, bani şi energie necesar.
În plus, în funcţie de rasa pe care o veţi alege, va dura un timp să găsiţi crescătorul potrivit şi căţelul potrivit. Crescătorii respectabili nu obligă câinii la naşteri frecvente şi împerechează numai câini compatibili, care vor da naştere unor pui echilibraţi, fără defecte genetice şi care vor respecta standardul rasei. Achiziţionarea unui căţel de la un înmulţitor care obligă căţelele la naşteri frecvente şi le împerechează la întâmplare expune cumpărătorul riscului de a lua un căţel aparent sănătos dar cu defecte genetice ce vor cauza probleme toată viaţa.

Luarea deciziei de achiziţionare a unui cătel în mod impulsiv, poate duce la frustrări, dezamăgire, şi poate avea ca urmare cedarea animalului de companie sau mai rău abandonul său.

În unele ţări, în mod tragic, milioane de animale sunt eutanasiate anual, din vina proprietarilor lor. Aceasta este consecinţa deciziilor luate ca urmare a unui impuls, sau fără o judecată corectă a situaţiei, alegerii unor rase nepotrivite pentru că sunt „la modă” sau „arată bine”, alegerii unui câine numai pentru felul în care arată în loc de temperamentul şi potrivirea la stilul de viaţă al stăpânului, incapacităţii stăpânului de a asigura condiţiile necesare de trai, lipsei unei gândiri asupra evoluţiei viitoare a vieţii stăpânului pe perioada vieţii câinelui, neimplicării în socializarea animalului, antrenamentul, dresajul lui. Toate acestea duc în cele din urma la eutanasierea animalului, în majoritatea ţărilor.
În Romania, ceea ce este mai rău este ca rezultatele acestor acţiuni sau inacţiuni, sunt ori abandonul animalelor pe stradă , ceea ce duce la creşterea numărului de câini vagabonzi, ori transformarea unor apartamante în focare de infectie locuite uneori de zeci de animale nevinovate „păstorite” de stăpâni iresponsabili şi deseori dereglati psihic.

Nu se pot face comentarii.