| Vanatoarea |
| |
| Scurta introducere: mie nu imi place vanatoarea. Urasc sa fac rau unei fiinte, dar accept faptul ca rasa draga me a fost creata pentru o anumita activitate, vanatoarea. |
| Nu incurajez pe nimeni sa practice vanatoarea cu beagle, si mai ales va sfatuiesc sa nu lasati beagle neantrenati liberi in padure pentru ca in mod sigur sa vor rataci. O privire asupra metodelor de dresaj folosite asupra catelusei numite [Afinata Domnului Miller , de la nastere to varsta de 5 luni.
Adeseori sunt intrebat cum procedez in dresajul unui pui de Beagle. Sper ca acest articol sa redea catorva ceva idei. Daca reda idei, voi considera ca a meritat intradevar sa-l scriu.
Brandy a fost fatata pe 15 Mai, 2002 de a catea buna de-a mea, numita „Miller’s Annie”. Cinci catei au supravietuit – 2 masculi si 3 femele. Toti puii Beagle sunt dragalasi, ca si acestia.
|
|
| Zilnic, eu ii las afara din „Vila Cateiilor” cate 30, 45 de minute pentru a-si face „gimnastica” si a fi expusi la contactul cu oamenii. Cateii s-au dezvoltat superb in perioada de 8 saptamani cat au fost la noi. Patru dintre ei i-am dat la varsta de opt saptamani iar aleasa noastra Brandy a fost pastrata. Atunci am transferat-o din tarcul de pui in canisa normala. Eu tin toti ogarii in canisa construita pe platforma de beton cu casutele de caini anexate in spate. Brandy a obtinut „aleea” de alergare si cusca proprie. Singura amenajare care am facut-o a fost de a adauga o bucata de prefabricat de ciment [precum pavelele] la intrare pentru a-i usura intrarea.
Aleea de alergat este o fisie de teren din canisa, ingradita si special destinata cainelui. Aceasta este de obicei de o lungime adecvata pentru a acorda posibilitatea cainelui de a alerga. Spre exemplu, in curtea din spatele casei, de-a lungul unui sau a mai multor segmente, se dubleaza gardul, adaugand un gard interior din plasa, la cca. 1m distanta de cel al proprietatii.]
|
| Inca cateva saptamani au trecut cu gimbuslucurile si joaca de rigoare; apoi am inceput oficial dresajul de disciplina. Marja de atentie a unui catel de acea varsta nu este de durata; asadar am inceput cu reprize de cate 4-5 minute. La varsta de 10 saptamani, o las libera in curte sa umble in voia ei, iar din cand in cand o strig sa vina la mine, folosing o voce entuziasmata. „Aici, aici, aici” [sau „Vino”, dar comanda aleasa trebuie mentinuta] strig eu cu entuziasm oferindu-i o bucatica mica dintr-un cremwursti si o mangaiere cand vine [clatinindu-se ca o mica mogaldeta] in poala mea pe iarba. Ca puiul de orice-ar fi el, ea decide de a nu ma asculta din cand in cand, iar cand asta se intampla, era ignorata si lasata sa simta „vinovatia” in timp ce ma observa cum ii vantur aratatorul disciplinar si in vorbesc in voce aspra. Ei chiar nu-i placea cand paream suparat sau dezamagit si se arunca lingusindu-se pentru iertare catre mine. Eram foarte multumit ca avea o puternica dorinta de a ma multumi. Munca cu un pui este mult mai usoara atunci cand face parte din „stas” decat atunci cand se crede „alpha” si crede ca poate face orice vrea el. Putine lucruri sunt mai agravante pe lumea asta decat atunci cand un Beagle te considera o „plimbare-n padure” decat sa te considere „acel/ea alpha” contucatorul haitei. In parerea mea, asta ar fi cel mai mare dintre lipsurile unui catel – absolut.
|
| Dresajul la curte a lui Brandy a continuat cu comanda „Jos”. Folosesc comanda aceasta des in teren cand doresc sa-i opresc din ceea ce fac si sa „cada” la pamant. Ea a fost invatata ca „Jos” inseamna sa se lase la pamant pe spate [cu burta-n sus] si sa astepte comanda de liber. Cand a efectuat comanda admirabil ea a primit bunatati si multa lauda. Cand sa incapatanat si a inceput sa miroasa dupa tot felul, in loc sa ma asculte pe mine, a primit cearta verbala de rigoare. Urmatoarea comanda pe care o folosesc mult este „Ho!”. Cainii mei stiu ca atunci cand ordon o comanda urmata de „Ho!”, vreau ca ei sa stea pe loc. I-am spus „Jos” dupa care „Ho!”. Tinindu-mi mana pe spatele [funduletzul] ei repetam „Ho!” pentru 10-15 secunde. Dupa un timp i-a „picat fisa”. Din punctul meu de vedere, smecheria consta in NU le acorda sansa de a te ignora NICIODATA. Ranforsa-ti comenzile la orice pret; altfel va-ti pierdut credibilitatea.
Dresaj de teren = Dresaj care se efectuaza in camp liber, de prefereat zone semi-muntoase penrtu Beagle [in Romania asemanatoare campurilor si padurilor de foioase din zona Panciu / Vrancea]. Nu uita-ti ca Beagle-ul nu este un vanator de pasari si nu-i place in mod deosebit apa spre deosebire de vanatorii de pasari. El este o rasa de vanat „umblatorele” din vizuini si iepuri. Acest dresaj de teren este efectuat pentru a controla Beagle-ul in camp deschis. Pericol! Daca simte miros de iepure, risca-ti sa-l pierdeti. NU va va asculta! Si va urma mirosul pana la extenuare fizica! Va recomand dresajul in haita pentru acest lucru, de minim 2 caini, legati inte ei. Asa am descoperit ca invata sa stea impreuna si din 2 macar 1 se va mai gandi sa se uite dupa stapan. De preferat ca unul din caini sa fi fost deja dresat in teren si sa fie in varsta de aproximativ 3 ani. Totodata pe parcursul dresajului de teren se obisnuiesc cu zgomotul focului de arma. Interesant caci sunt cazuri unde Beagle au ajuns la maturitate si nefiind obisnuiti cu zgomotul focului de arma se sperie de astfel de zgomote precum explozii de cauciuc sau tunete
Imi dresez toti cainii sa intre in custi simultan si-i tin in loc folosind comanda „Ho!”. Arat catre cusca si comand „treci inauntru” sau „du-te si intinde-te”. Fac aceasta pentru ca nu-mi place sa sara pe mine cand ii hranesc – iar un caine in cusca este mai putin probabil de a face traznai si latra cand ma vad venind sau aud strachinile troncanind.
|
| Lui Brandy nu i-a placut sa fie certata, si a decis sa asculte in majoritatea cazurilor. Ea a fost un catel foarte usor de indoctrinat cu dresajul de baza „la curte” [adica in momentele de libertate acordate in afara canisei]. Pentru mine, acesta este primul pas pozitiv catre un potential caine de vanatoare de succes. Fara stapinirea dresajului de baza, nu exista sansa ca un ogar sa devine un partener de vanatoare de succes. O verific la acele comenzi de baza din cand in cand, atunci cand se invesc oportunitati, dar in mare parte o las sa fie o catelusa vesela pana la momentul potrivit al urmatoarei etape.
La varsta de 12 saptamani, i-am prezentat un iepure domesticit. Am lasat iepurele liber in curte pana sa ascuns dupa un tufis – atunci am eliberat-o pe Brandy din canisa. A alergat prin curte cu giumbuslucurile de rigoare – facand ture de viteza cat putea de tare. La un moment dat sa intamplat...a observat un miros strain lasat pe urmele iepurelui. A fost fascinata de aces nou miros si a decis sa-l adulmece si sa-l urmareasca un timp. Ia luat cateva minute sa-l urmareasca cei 20-30 de metri parcursi de iepure. Cand a ajuns la capatul „aromei” acolo sedea iepurele care era „pietrificat” a fost putin impresionata. Atunci a gresit iepurele miscand. „Aha” sa gandit ea, si a devenit ceva mai interesata. Iepurele a devenit curajos si a topit de cateva ori dinspre catelusa. Trebuie sa-i fi placut nespus, caci Brandy i-a sarit in spate. Iepurele a „zbughito” si cursa a inceput! Iepurele a facut o actiune evaziva pentru a o fenta si a zbughit-o catre niste tufisuri dense. Ea la ajuns din urma si la rostogolit. Iepurele sa ridicat si a zbughit-o catre siguranta tufisurilor dense. Ea l-a pierdut din campul vederii si parea confuza si totodat suparata. „Unde-a disparut?” parea a se gandi. Atunci i-a „picat fisa” sa-si foloseasca sensul mirosului spre al regasi. A mirosit vreo 7-8 metri catre tufisuri dar la asta se oprea ori sensul mirosului or interesul – nu stiu care din ele. Habar n-avea, dar aceasta marca inceputul carierei ei de caine de iepuri. Samanta a fost plantata. Acum a ramas pe seama timpului dezvoltarea instinctelor de „mama natura”, iar Brandy a evoluat de sine insusi. N-aveam altceva de acum de facut decat sa-i acord ample oportunitati in natura unde sunt iepuri.
Caine de iepuri = Caine dresat in scopul vanarii iepurilor. Beagle-ul este un innascut pentru aceasta. In cultura si jargonul vanatoresc din SUA, adesea se utilizeaza astfel de termeni la adresa cainilor de vanatoare, fara a face precizare la rasa. Alt exemplu este „bird dog” – caine de pasare.
Timpul a trecut si ea mi se alatura in timp ce haituiam cu cainii mai mari. Statea cu mine cateva minute apoi se aventura in „inventigatii” cateva minute. Atunci am inceput sa trag cu pistolul [sau revolverul] meu de cal. 5.60 mm sa ma asigur ca in timp va putea face fata la foc de arma. Se pare ca tot zgomotul care-l faceam intotdeauna in cursul hranirii lor a dat roade, caci parca nici n-a bagat in seama pocnitorile armei. Dupa un timp, timpul petrecut alaturi de mine s-a micsorat iar cel petrecut cu ogarii mai maturi a crescut.
Intotdeauna imi mentin disponibilitatea pentru primele 2 zile de vanatoare de iepuri de soiul „Labuta Alba”, ca sa vanez cu familia si prietenii inainte sa intru in plin sezon. Pe 1 Octombrie, ziua deschiderii de sezon pentru iepuri, ea se afla in una din scurtele ei vizite in preajma mea cand doi alti ogari mai varstnici alergau un iepure care sa indreptat ctre mine. Brandy cerceta tufisuri alaturate cand iepurele a „fulgerat” prin fata mea. Am tras si iepurele a cazut ochit. Atunci am strigat-o pe Brandy sa vina dinspre tufisuri. La prima privire catre iepurele care se zbatea, si-a dat seama ca-i ce-si doreste. A manevrat prin tircoale agile si la apucat. Totodata cei 2 ogari ajunsese-ra si ei, iar reactia lor a entuziasmat-o si mai mult. Nu s-ar fi putut intampla mai bine nici regizat pentru un catelandru. La scurta durata dupa aceea, cei 2 ogari alergau un alt iepure; Brandy nu era de vazut pe nicaieri. Mai incolo in timpul cursei mi sa parut ca am auzit o voce diferita, dar era greu de diferentiat sau depistat. Speram sa fie ea, dar cateodata auzi ceea ce-ti doresti foarte mult sa auzi iar mintea te poate fenta.
Urmatoarea zi, la varsta de 4 luni jumatate a inceput „la oficial...”
Devreme in acea dimineata am eliberat pe ea si pe maica-sa intr-o zona de copaci de cendru cu solul mlastinos unde am crezut eu ca se va adulmeca cu succes. Solul era umed si vremea era inchisa. In cateva minute Annie alerga un iepure si la putin timp dupa i s-a alaturat „odrasla”. Dupa un sfert de ora circa o tura si jumatate, am „recoltat” un iepure dinaintea lor. Brandy a participat la cursa. Ceea ce este important este ca a ajuns la iepurele mort. Atunci am pus pe Annie in camioneta si am lucrat-o pe micuta singura prin tufisuri foarte dese pe unde-am zarit un iepure ratacit mai devreme. In cateva minute a inceput sa „trompeteze” [specific rasei Beagle] si a zbughit-o alergand. A fugarit iepurele intr-un cerc strans de 150 metri. Iepurele a aparut in fata mea si l-am doborat. Una peste alta Brandy a fost alergata 4 ore in dimineatza aceea si a jucat rol contribuitor la doborarea a 3 iepuri. O zi de glorie – de neuitat. Imaginea acelei cateluse mica si draguta sarind dupa un smoc de blana din iepurele pe care-l tineam – iepurele pe care ea la fugarit spre arma – va fi intotdeauna imprimata in memoria mea. Acea imagine, impreuna cu nenumarate altele, au locul lor in mintea si sufletul meu, unde indiferent de starea mea psihica, pot apela pentru un gand placut.
Eram ocupat cu o tabara plina de vanatori de iepuri in urmatoarele 10 zile, iar bunicul meu a oferit sa o ia pe Brandy si sa o alerge cateva ore solo. Sunt de parere ca este bine de a elimina presuinile unei haite dezvoltate din viata unui ogar mic pana se maturizeaza destul incat sa faca fata. Bunicul a alergat-o solo de 4 ori in urmatoarele 10 zile. Ea a zbughit si a alergat cel putin un iepure de fiecare data demonstrand progres in abilitatile ai de a alerga iepuri.
Brandy dupa o zi buna pe teren
Saptamana ce a urmat aveam o perioada de 3 zile in care sa vanaez de placere, asadar am readus-o pe Brandy la tabara cu restul cainilor si impreuna cu Scottie, cainele meu dresor de catei, am planuit sa o alergam zilnic. Scottie este un mascul in varsta de 5 ani de la padurarul Dan din Melanson. El este mai incet, de viteza medie, foarte precis in traiectorie, si ideal pentru a alerga un catel mai mic. Acorda sansa catelandrului sa munceasca din plin si sa invete cum se alearga un iepure. Este important ca un catelandru sa priceapa ca o cursa nu se termina la prima pierdere prin miros a urmei. In dimineata ce a urmat, am eliberat pe Brandy si pe Scottie intr-o zona de conifere inconjurata de foioase de 2-3 metri inaltime; n-au trecut 5 minute pana Scottie a „dat pornirea”. Brandy i sa alaturat imediat si impreuna au zbughit-o. Iepurele a facut o tura, iar dupa 10-12 minute l-am impuscat in timp ce sarea peste un zid de piatra. Brandy se afla la 10-15 metri inaintea lui Scottie si latra la fiecare pas de galop – „blitzkrieg-ul” ei umpland atmosfera de „tompetat” muzical. Adulmecand iepurele mort a primit o tona de felicitari. Nici Superman nu putea sterge zambetul de pe fata mea. In nici 10 minute, ei aveau iepurele numarul 2 in alergare. L-au alergat circa 45 de minute cu numai cateva scurte pauze de „prins sufletul”. Incepuse sa ploua usor si adulmecatul trebuie sa fi fost ideal. Am impuscat al doilea iepure al zilei si am felicitat-o pe Brandy la „locul faptei” cu multe multumiri si mangaieri. Dupa 25 de minute iepurele numarul 3 era „pe teava” iar Brandy si cu Scottie l-au alergat neincetat cu putin peste o ora pana am avut ocazia sa trag. Cu al treilea iepure in sac, am si eu limite. Era momentul ca bunicul sa „intre pe felie”. Ca sa n-o lungesc inca 2 iepuri au fost alergati catre arma in acea zi, iar Brandy parcusese inca o etapa in a deveni un caine de iepuri si un membru valoros al haitei mele de vanatoare.
Brandy nu va fi alergata cu alti caini mai experimentati caci pentru o perioda ar fi prea mare presiunea asupra ei. Pentru urmatoarele luni va alerga solo, cu Scottie sau alt catelandru de abilitati egale sau inferioare ei. In felul acesta va invata la rata ei de invatare si nu va fi fortata sa ajunga din urma pe cainii mai avansati si mai iuti ca ea. De abia primavara viitoare va fi introdusa in haita noastra de „carne” miezul activitatii.
Am inceput sa aud rapoarte si despre progresul „fratiorilor si surorilor” ale lui Brandy. Ma bucura ceea ce aud. Cand aduci pe acest pamant un grup de catzeii este foarte multumitor (si linistitor) cand auzi ca lumea este multumita de ei.
Pentru mine, munca cu puii este poate aspectul cel mai multumitor din „Beagle-it”. Este precum mi-am urmarit baietii mei facand primii pasi sau aruncand prima minge. Nu toti puii sunt „OK” dar daca incepi cu un pui bine incrucisat, detii ingredientele pentru un parteneriat de vanatoare prosper si de lunga durata. Cum ii dresati, optiunea va apartine. Nu pretind sa detin „brevetul de inventie” asupra initierii cateilor in dresaj, dar m-am gandit sa impartasesc cu dumneavoastra ceea ce a functionat pentru mine.
Nu exista inlocuitor pentru timpul petrecut in natura, inclusiv in afara casei, cu un catelandru. Iesiti si bucurati-va de ei.
|
| |
| Articol reprodus cu permisiunea autorului: http://www.milleroutdoors.com |
| |
|
|
|
