Dacă răspunsul tău este:
Pentru copilul meu … credeţi-ma…va fi câinele VOSTRU, nu al lui. După „luna de miere”, copilul se va juca cu câinele în mod ocazional. S-ar putea să se învrednicească să facă vreuna din activităţile legate de îngrijirea acestuia, numai după multă convingere din partea dumneavoastră. Interesul copiilor se schimbă în timp, iar nivelul lor de implicare în creşterea câinelui, va fi cel mult inconsistent şi inconstant. Suplimentar, copii şi in mod special cei mici, trebuie să fie educaţi cum să se poarte cu animalele şi trebuie supravegheaţi în preajma câinelui. (Nu o luaţi usor, câinii nu atacă DE REGULA copii, dar nu vreţi să fiţi cei care rămân fără cel mai scump lucru al dumneavoastră din cauza unei EXCEPŢII. Nu uitaţi, şi dumneavoastră vi se poate întampla, nimeni nu este ferit!)

Dacă răspunsul tău este:
Pentru protecţie, … poate unii nu vor fi de acord cu mine, dar părerea mea este că pentru protecţie câinii se cresc numai la ţară, la stână şi în medii profesionale, unde stăpânul/conducătorul/dresorul are cunoştiinţe de specialitate despre acest domeniu. În toate celelalte situaţii, un sistem de alarmă sau alte măsuri de securitate sunt mult mai potrivite şi eficiente.

Dacă răspunsul tău este:
Ca să se înmulţească şi să aibă căţei … şi după ce ai citit al cincilea paragraf al acestui articol  tot crezi asta, probabil că nu voi putea să iţi schimb părerea dar, pot încerca să subliniez unele aspecte. Dacă nu ai de gând să fii responsabil de căţei pentru tot restul vietii, inclusiv să iei înapoi acei căţei care nu mai sunt doriţi de stăpânii lor, nu te aventura.

Dacă intenţionezi să creşti câini pentru profit, să ştii că există căi mai uşoare, profitabile şi morale de a face bani. Câinii sunt fiinţe vii, iar creşterea lor necesită mult timp, mulţi bani, cunoştiinţe, mună, răbdare, responsabilitate şi umanitate. Vizitează alţi crescători cu canise respectabile, vizitează adăposturile pentru animale părăsite şi asociaţiile care vor să le ajute şi află problemele lor. Uită-te la câinii care vor fi eutanasiaţi şi la cei care îi conduc pe acel drum.

Dacă răspunsul tău este:
Pentru că rasa asta e „cool”, era în filmul „x”, este rară, este exotică, este gratis sau este ieftină, sau orice altă prostie de genul acesta…este unul dintre cele mai proaste motive de a-ţi lua un caine sau orice alt animal de companie. Fizicul lor, popularitatea adusă de cine ştie ce film, sau alt gen de publicitate, nu înseamnă că acea rasă este potrivită ca animal de companie…uneori chiar din contră. Această vizibilitate media atrage acei „crescători”(mai corect spus înmulţitori) avizi dupa profit, în dauna calităţilor fizice şi psihice ale câinilor. Înmulţirea pentru profit duce la degenerări genetice, pui cu sistem imunitar slab care vor suferi de diverse boli toată viaţa sau care vor muri în scurt timp de la achiziţie.

Aminteşte-ţi să te gandeşti la fel de profund dacă să-ţi iei sau nu un câine atunci când un coleg sau un prieten îţi oferă unul dintre acei caţeluşi drăguţi şi pufoşi. Câinii nu sunt niciodată „ieftini” sau „gratuiţi”, ei vor necesita întotdeauna resurse semnificative fizice, psihice şi materiale.

Acestea sunt doar câteva dintre motivele greşite pentru care să îţi iei un câine, sau orice alt animal de companie.

Aduceţi-vă aminte că dacă vă este dificil să găsiti informaţii despre o anumită rasă sau un anumit crescător, va fi şi mai dificil să găsiţi sprijin în servicii pentru acest animal în zona în care locuiţi. Nu veţi găsi clinici specializate, dresori buni şi nici hrană sau accesoriile potrivite.

Nu cumpăraţi câini sau animale de companie de la persoane care nu pot dovedi că reproducerea acestora s-a făcut cu respectarea standardelor rasei. În caz contrar riscaţi să achiziţionaţi pui aparent sănătoşi dar cu probleme grave genetice şi deveniţi responsabili în mod direct de distrugerea rasei.

Nu cumpăraţi câni expediaţi prin poştă, cu trenul sau neînsoţiţi cu un alt mijloc de transport. Un câine nu este un produs!

de Sandi Dremel, Copyright© 1997-2002, The DogInfomat – Partea I – beagle.ro ©2007 Toate drepturile asupra versiunii in limba romana apartin beagle.ro. Reproducerea integarala sau partiala a continutului site-ului fara acordul proprietarului este interzisa ©

Decizia de a îţi lua un câine nu este una care trebuie luată fără a ne gândi bine înainte. Un căţeluş adorabil este drag inimii noastre dar, până la urmă va necesita o parte mare din timpul şi banii dumneavoastră un număr mare de ani.
Socializarea şi dresajul unui căţeluş consumă timp şi sunt uneori frustrante. Ele pot creşte nivelul de stres în familie şi asupra câinelui. Aceasta este în mod special adevărat atunci când cei care întreţin în principal câinele lucrează în afara casei, au copii mici,  persoane în vârstă, sau alte animale în grijă. Nu înseamnă că nu se poate creşte un câine, dar un viitor deţinător responsabil trebuie să se gândească la faptul că s-ar putea să fi subestimat nivelul de timp, bani şi energie necesar.
În plus, în funcţie de rasa pe care o veţi alege, va dura un timp să găsiţi crescătorul potrivit şi căţelul potrivit. Crescătorii respectabili nu obligă câinii la naşteri frecvente şi împerechează numai câini compatibili, care vor da naştere unor pui echilibraţi, fără defecte genetice şi care vor respecta standardul rasei. Achiziţionarea unui căţel de la un înmulţitor care obligă căţelele la naşteri frecvente şi le împerechează la întâmplare expune cumpărătorul riscului de a lua un căţel aparent sănătos dar cu defecte genetice ce vor cauza probleme toată viaţa.

Luarea deciziei de achiziţionare a unui cătel în mod impulsiv, poate duce la frustrări, dezamăgire, şi poate avea ca urmare cedarea animalului de companie sau mai rău abandonul său.

În unele ţări, în mod tragic, milioane de animale sunt eutanasiate anual, din vina proprietarilor lor. Aceasta este consecinţa deciziilor luate ca urmare a unui impuls, sau fără o judecată corectă a situaţiei, alegerii unor rase nepotrivite pentru că sunt „la modă” sau „arată bine”, alegerii unui câine numai pentru felul în care arată în loc de temperamentul şi potrivirea la stilul de viaţă al stăpânului, incapacităţii stăpânului de a asigura condiţiile necesare de trai, lipsei unei gândiri asupra evoluţiei viitoare a vieţii stăpânului pe perioada vieţii câinelui, neimplicării în socializarea animalului, antrenamentul, dresajul lui. Toate acestea duc în cele din urma la eutanasierea animalului, în majoritatea ţărilor.
În Romania, ceea ce este mai rău este ca rezultatele acestor acţiuni sau inacţiuni, sunt ori abandonul animalelor pe stradă , ceea ce duce la creşterea numărului de câini vagabonzi, ori transformarea unor apartamante în focare de infectie locuite uneori de zeci de animale nevinovate „păstorite” de stăpâni iresponsabili şi deseori dereglati psihic.

BEAGLE

ORIGINE: Marea Britanie.

DATA PUBLICARII PRIMULUI STANDARD VALIDAT: 24.06.1987.

UTILIZARE: Copoi de vanatoare.

CLASIFICARE F.C.I.: Groupa 6 Copoi.

Sectiunea 1.3 Copoi de talie mica.Cu proba de lucru.

SCURT ISTORIC  Se spune că Beagle a fost creat din alt copoi mai mare Foxhound pentru a vâna, preferabil iepuri, împreună cu oamenii pedeştri. Este încă folosit în haite, adesea în forme organizate de instituţii, inclusv instituţii de învăţământ. Este un câine mic, energic, plin de entuziasm şi vigoare, întotdeauna gata pentru orice activitate. La această rasă totul dă impresia de atletic şi nu se poate găsi o imagine mai sugestivă decât o haită de de beagle în urmărire, cu capetele plecate spre urma de miros şi cozile ridicate, toţi concentraţi în ceea ce fac.

În timpul domniei Regelui Henry VIII şi Reginei Elizabeth I au existat şi variante miniaturale ale rasei, unii suficient de mici pentru a fi purtaţi în buzunarul hainei.

APARENTA GENERALA : Bine cladit, compact, da impresia de calitate.

PROPORŢII IMPORTANTE: Lungimea capului, între occiput şi vârful nasului, este divizată de stop în părţi pe cât posibil egale. Înălţimea coatelor trebuie să fie jumătate din înalţimea la omoplat.

COMPORTAMENT / TEMPERAMENT : Un caine vessel, a carui principala functie este de a vana iepuri folosindu-se de miros. Indraznet, vioi, rezistent si determinat. Alert, inteligent si cu un temperament echilibrat, este prietenos si atent fara a fi agresiv sau timid.

CAPUL : Lungime potrivita, puternic fara a fi masiv, mai fin la catele, fara cute.

REGIUNEA CRANIANA :

Craniul : Usor inclinat, moderat de lat, cu un usor varf.

Stopul : Bine definit, imparte distanta dintre occipital si varful nasului  cat mai egal cu putinta

REGIUNEA FACIALA :

Nasul : Lat, preferat negru, dar pigmentarea mai usoara este permisa la cainii mai putin colorati. Nari largi.

Trufa : Nu foarte umeda.

Buze : Inchise rezonabil.

Falci/Dinti : Falcile trebuie sa fie puternice, cu o forfecare completa, regulata.

Ochi : Maro inchis sau caprui, moderat de mari, nu adanciti sau proeminenti, departati astfel incat dau o expresie de blandete.

Urechi : Lungi, cu varful rotunjit, care ajung la varful nasului cand sunt intinse. Atarna, au o textura fina si stau gratios pe langa obraji.

GATUL : Suficient de lung pentru apermite cinelui sa ia urma usor, putin arcuit si cu o mica adancitura.

CORPUL:

Greabanul : Drept si paralel cu pamantul.

Salele : Scurte dar bine proportionate, puternice si suple.

Pieptul : Drept in jos.  Coaste proeminente intinse pana spre spate.

Abdomenul :  Fara a fi proeminent.

COADA : Viguroasa, moderat de lunga.  Se tine sus, fara a fi aplecata spre spate. Bine acoperita cu par, in special pe partea posterioara.

MEMBRELE

ANTERIOR : Picioarele din fata drepte, bine facute si cu oase rotunde substance and round in bone, not tapering off to feet.

Umeri : spre spate.

Incheieturi : ferme, fara deviatii inauntru sau spre afara.  Inaltimea pana la incheietura este aproximativ jumatate fata de cea pana la omoplat.

Metacarpii : Scurti.

POSTERIOR :

Partea superioara : Musculoasa.

Genunchi : Bine indoiti.

Metacarpii : fermi, paraleli.

LABELE : Compacte si ferme.  Bine legate si cu pernute, fara par pe talpa, unghii scurte.

MISCAREA : La nivel, dreapta, fara indicatii de deviere.  Cu pas mare inainte.

BLANA

PARUL :  Scurt, des, impermeabil.

CULOAREA :

Tricolor (negru, maro şi alb); albastru, alb şi maro; gri/negru înspicat; gri iepure înspicat; gălbui înspicat; gălbui cu alb; roşiatic cu alb; maro cu alb; negru cu alb; alb integral.

Cu excepţia celor alb integral, toate celelalte culori se regăsesc amestecate. nici oa ltă culoare nu este permisă.

Varful sternului alb.

MARIME :

Inaltimea minima dorita 33 cm (13 inch).

Inaltimea maxima dorita  40 cm (16 inch).

DEFECTE : Orice abatere de la punctele expuse va fi considerate defect, iar gradul de defect va fi apreciat in functie de efectul pe care il are asupra sănătăţii cainelui şi abilităţii de a performa sarcinile sale tradiţionale.

DEFECTE PENTRU DESCALIFICARE: Comportament agresiv sau excesiv de timid. Orice caine cu evidente anomalii fizice sau comportamentale va fi descalificat.

N.B. : Masculii trebuie sa aiba doua testicule aparent normale, complet coborate in scrot.

OBSERVATIE: Standardul european fixeaza inaltimea maxima la 16 inch. Standardul ameican nu accepta inaltimi peste 15 inch. Mai exista si distinctia intre caini sub 13 inch si caini intre 13 si 15 inch, dar fara a depasi aceasta inaltime maxima.

Beagle au fost foarte populari in Anglia secolelor XII-XV, unde monarhii britanici au crescut varietati de genul Beagle „manusa” (denumiti asa pentru ca incapeau pe o manusa din acele zile)  si Beagle „de buzunar”. Se spune ca regina Elisabeta I isi distra musafirii lasand cainii ei Beagle „de buzunar” sa se plimbe pe mese in timpul dineelor. O alta poveste spune ca vanatorii ii purtau in buzunar atunci cand erau calare si le dadeau drumul sa alerge dupa iepurii care se strecurau in tufisuri unde copoii de talie mare nu se simteau in elementul lor.

In secolele XVI-XVII existau doua rase principale de copoi pentru vanat iepuri: Southern Hound si Beagle. Deoarece in Anglia vanatoarea de vulpi a devenit mai populara decat cea de iepuri, rasa Beagle a fost din ce in ce mai neglijata. Norocul lor au fost fermierii care au continuat sa creasca haite de Beagle pentru vanatoarea de iepuri.

Pe la jumatatea secolului XIX, reverendul Philip Honeywood a infiintat crescatoria din Essex, de unde se crede ca au aparut stramosii rasei Beagle asa cum este ea in prezent. Totusi, acei caini erau crescuti in principal pentru vanatoare si nu pentru a avea un aspect placut si unitar, astfel incat, un alt englez, Thomas Johnson a fost cel care a incercat sa realizeze o linie Beagle care sa vaneze si sa arate bine.

Ulterior, Beagle a fost introdus in Statele Unite al Americii si acceptat de American Kennel Club ca rasa in 1884. In Europa standardul Federatiei Internationale Chinologice pentru Beagle are nr. 161 dateaza din 24.06.1987 si a fost revizuit in anul 2000.

Denumirea de Beagle, are doua posibile etimologii: poate proveni din cuvantul celtic “beag” care inseamna mic sau din frantuzescul “begle” insemnand fara valoare sau cu o valoare mica.

In timpurile noastre un singur tip de Beagle este recunoscut ca rasa si acceptat conform standardelor. Tipurile “manusa” si de “de buzunar” au fost pierdute ca linii genetice si nu se mai regasesc in cadrul rasei.

Din informatiile avute rezulta ca inca mai existe ofertanti de Beagle de buzunar, dar medicii si asociatiile chinologice sustin ca acestia sunt de fapt Beagle tipici cu mutatii genetice accidentale si nu sunt recomandati deoarece sunt predispusi la boli si pot transmite mutatii groaznice progeniturilor lor.

Articolul de mai jos se intitulează “O privire asupra metodelor de dresaj folosite asupra cateluşei numite Brandy a domnului Miller, de la naştere până la vârsta de 5 luni” şi este redat aşa cum a fost preluat şi tradus pentru beagle.ro cu acordul autorului.

Adeseori sunt intrebat cum procedez în dresajul unui pui de beagle. Sper ca acest articol să dea unora ceva idei. Dacă vă dă idei, voi considera că a meritat într-adevăr să-l scriu. Brandy a fost fătată pe 15 Mai 2002 de cea mai bună căţea de-a mea, numită „Miller’s Annie”. Cinci căţei au supravieţuit – 2 masculi şi 3 femele. Toţi puii Beagle sunt drăgălaşi, iar aceştia nu făceau excepţie.

Zilnic, eu îi las afară din „Vila Căţeilor” câte 30, 45 de minute pentru a-şi face „gimnastica” şi a fi expuşi la contactul cu oamenii. Căţeii s-au dezvoltat superb în perioada de 8 săptămâni cât au fost la noi. Patru dintre ei i-am dat la vârsta de opt săptămâni iar aleasa noastra Brandy a fost păstrată. Atunci am transferat-o din ţarcul de pui în canisa normală. Eu ţin toţi copoii în canisa construită pe o platformă de beton, cu căsutele pentru câini anexate în spate. Aici Brandy a obţinut „aleea” de alergare şi cuşca proprie. Singura amenajare care am făcut-o pentru ea a fost adăugarea unei bucăţi de prefabricat de ciment (precum pavelele) la intrare pentru a-i uşura intrarea/urcarea pe platforma de beton. Aleea de alergat este o fâşie de teren, îngrădită şi special destinată unui câine. Aceasta este de obicei de o lungime adecvată pentru a acorda posibilitatea câinelui de a alerga. Spre exemplu, în curtea din spatele casei, de-a lungul unuia sau a mai multor segmente, se dublează gardul, adăugând un gard interior din plasa, la cca. 1m distanta de cel al proprietatii.

Câteva săptamâni au trecut cu gimbuşlucurile şi joaca de rigoare apoi am început oficial dresajul de disciplină. Marja de atenţie a unui căţel de acea vârstă nu este de durată; aşadar am început cu reprize de câte 4-5 minute. La vârsta de 10 săptămâni, o las liberă în curte să umble în voia ei, iar din când în când o strig să vină la mine, folosind un ton entuziasmat. „Aici, aici, aici” sau „Vino” (comanda aleasă trebuie mentinută şi în viitor) strig eu cu entuziasm oferindu-i o bucaţică mică dintr-un cremwursti şi o mângâiere când vine (clătinându-se ca o mică mogâldeaţă) în poala mea, pe iarba. Ca puiul de orice-ar fi el, ea decide să nu mă asculte din când în când, iar când asta se întâmpla, era ignorată şi lăsată să simtă „vinovăţia” în timp ce ma observa cum îi vântur arătătorul, în mod disciplinar şi îi vorbesc cu voce aspră. Ei chiar nu-i plăcea când păream supărat sau dezamăgit şi se arunca linguşindu-se pentru iertare către mine. Eram foarte mulţumit că avea o puternică dorinţa de a mă mulţumi. Munca cu un pui este mult mai uşoara atunci când acesta face parte din „stas” decat atunci când se crede „alpha” şi crede că poate face orice vrea el. Puţine lucruri sunt mai agravante pe lumea asta decât un Beagle care te considera o „plimbare-n pădure” decât să te considere „acel/ea alpha” conducătorul haitei. În opinia mea, asta ar fi cel mai mare dintre lipsurile unui căţel.

Dresajul la curte a lui Brandy a continuat cu comanda „Jos”. Folosesc comanda aceasta des în teren, când doresc să-i opresc din ceea ce fac şi să „cadă” la pământ. Ea a fost învăţată că „Jos” înseamna să se lase la pamant pe burtă şi să aştepte comanda de liber. Când a efectuat comanda admirabil a primit bunatati şi multa lauda iar când s-a încăpăţânat şi a continuat să miroasa după diverse în loc sa ma asculte pe mine, a primit cearta verbală de rigoare.

Următoarea comandă pe care o folosesc mult este „Ho!”. Câinii mei ştiu că atunci când dau o comandă urmată de „Ho!”, vreau ca ei sa stea pe loc. I-am spus „Jos” dupa care „Ho!”. Ţinându-mi mâna pe spatele ei repetam „Ho!” pentru 10-15 secunde. După un timp i-a „picat fisa”. Din punctul meu de vedere, smecheria consta în NU le acorda sansa de a te ignora NICIODATĂ. Întăreşte-ţi comenzile cu orice preţ, altfel vă pierdeţi credibilitatea în faţa câinelui.

Dresaj de teren = Dresaj care se efectuează în câmp liber, de prefereat zone semi-muntoase pentru Beagle (in Romania asemănătoare câmpurilor şi pădurilor de foioase din zona Panciu/Vrancea). Nu uitaţi că Beagle-ul nu este un vânător de păsări şi nu-i place în mod deosebit apa, spre deosebire de vânătorii de păsări. El este o rasa de vânat „umblătorele” din vizuini şi iepuri. Dresajul de teren este efectuat pentru a controla Beagle-ul în câmp deschis. Atenţie la pericol! Dacă simte miros de iepure, risca-ţi să-l pierdeti. NU vă va asculta şi va urma mirosul până la extenuare fizică! Vă recomand dresajul în haita, minim 2 câini, legaţi inte ei. Aşa am descoperit că învaţă să stea împreună şi din 2 măcar 1 se va mai gândi să se uite după stăpân. Este de preferat ca unul dintre câini să fi fost deja dresat în teren şi să fie în vârstă de aproximativ 3 ani. Totodata pe parcursul dresajului de teren se obişnuiesc cu zgomotul focului de armă. Interesant, căci sunt cazuri unde Beagle au ajuns la maturitate şi nefiind obişnuiti cu zgomotul focului de arma se sperie de zgomote precum explozii de cauciuc sau tunete.

Îmi dresez toţi câinii să intre în cuşti simultan şi-i ţin în loc folosind comanda „Ho!”. Arăt către cuşca şi comand „treci înauntru” sau „du-te şi întinde-te”. Fac aceasta pentru că nu-mi place să sară pe mine când ii hranesc – iar un câine in cuşcă este mai putin probabil să facă trăznăi. Lui Brandy nu i-a placut să fie certată şi a decis să asculte în majoritatea cazurilor. Ea a fost un catel foarte uşor de îndoctrinat cu dresajul de baza „la curte” (adica in momentele de libertate acordate în afara canisei). Pentru mine, acesta este primul pas pozitiv către un potential câine de vânătoare de succes. Fără stăpânirea dresajului de bază, nu există şansa ca un copoi să devină un partener de vânătoare de succes. Verific comenzile de baza din când în când, atunci când se ivesc oportunităţi, dar în mare parte o las să fie o căţeluşă veselă până la momentul potrivit al urmatoarei etape.

La vârsta de 12 saptamani, i-am prezentat un iepure domesticit. Am lăsat iepurele liber în curte, până s-a ascuns după un tufiş şi atunci am eliberat-o pe Brandy din canisă. A alergat prin curte cu giumbuşlucurile de rigoare – făcând ture cât putea de repede. La un moment dat s-a întamplat…a observat un miros străin lăsat de urmele iepurelui. A fost fascinată noul miros şi a decis să-l adulmece şi să-l urmăreasca un timp. I-a luat câteva minute să-l urmărească pe cei 20-30 de metri parcurşi de iepure. Când a ajuns la capătul „aromei”, a găsit iepurele înlemnit şi a fost putin impresionata. Atunci a iepurele a greşit, mişcând. „Aha” s-a gândit ea şi a devenit ceva mai interesată. Iepurele a devenit curajos şi a ţopăit de câteva ori prin faţa ei. Trebuie să-i fi plăcut nespus căci imediat Brandy i-a sărit în spate. Iepurele a zbughito şi cursa a început! Iepurele a făcut o acţiune evazivă pentru a o fenta şi a zbughit-o către nişte tufişuri dense. Ea l-a ajuns din urmă şi la dat de-a rostogolul. Iepurele s-a ridicat şi a zbughit-o către siguranţa tufişurilor dense. Căţeluşa l-a pierdut din vedere şi părea confuză şi totodatp supărată. „Unde-a dispărut?” părea a se gândi. Atunci i-a picat fisa să-şi folosească simţul mirosului pentru a-l regăsi. A mirosit vreo 7-8 metri către tufisuri, dar la atât se oprea ori sensul mirosului or interesul – nu ştiu care din ele. Habar n-avea, dar aceasta marca începutul carierei ei de câine de iepuri. Sămânţa a fost plantată. Acum a rămas pe seama timpului dezvoltarea instinctelor de către mama natură, iar Brandy a evoluat de la sine. N-aveam altceva de facut de acum, decât să-i acord oportunităti în natură, acolo unde sunt iepuri.

Câine de iepuri = câine dresat în scopul vânării iepurilor. Beagle-ul este născut pentru aceasta. În cultura şi jargonul vânătoresc din SUA, adesea se utilizează astfel de termeni referitor la câinii de vanatoare, fără a se face precizarea rasei. Alt exemplu este „bird dog” – câine pentru păsări.

Timpul a trecut si Brandy mi se alatura în timp ce hăituiam cu câinii mai mari. Stătea cu mine câteva minute apoi se aventura în investigatii de câteva minute. Atunci am început să trag cu pistolul meu de cal. 5.60 mm ca să mă asigur că în timp va putea face faţă la foc de arma. Se pare că tot zgomotul care-l făceam întotdeauna în cursul hrănirii lor a dat roade, căci parcă nici n-a băgat în seamă pocniturile armei. După un timp, timpul petrecut alături de mine s-a micşorat iar cel petrecut cu copoii mai maturi a crescut. Întotdeauna imi mentin disponibilitatea pentru primele 2 zile de vanatoare de iepuri de soiul „Labuta Alba”, ca sa vanez cu familia si prietenii inainte sa intru in plin sezon. Pe 1 Octombrie, ziua deschiderii de sezon pentru iepuri, ea se afla in una din scurtele ei vizite in preajma mea cand doi alti ogari mai varstnici alergau un iepure care sa indreptat ctre mine. Brandy cerceta tufisuri alaturate cand iepurele a „fulgerat” prin fata mea. Am tras si iepurele a cazut ochit. Atunci am strigat-o pe Brandy sa vina dinspre tufisuri. La prima privire catre iepurele care se zbatea, si-a dat seama ca-i ce-si doreste. A manevrat prin tircoale agile si la apucat. Totodata cei 2 ogari ajunsese-ra si ei, iar reactia lor a entuziasmat-o si mai mult. Nu s-ar fi putut intampla mai bine nici regizat pentru un catelandru. La scurta durata dupa aceea, cei 2 ogari alergau un alt iepure; Brandy nu era de vazut pe nicaieri. Mai incolo in timpul cursei mi sa parut ca am auzit o voce diferita, dar era greu de diferentiat sau depistat. Speram sa fie ea, dar cateodata auzi ceea ce-ti doresti foarte mult sa auzi iar mintea te poate fenta. Urmatoarea zi, la varsta de 4 luni jumatate a inceput „la oficial…” Devreme in acea dimineata am eliberat pe ea si pe maica-sa intr-o zona de copaci de cendru cu solul mlastinos unde am crezut eu ca se va adulmeca cu succes. Solul era umed si vremea era inchisa. In cateva minute Annie alerga un iepure si la putin timp dupa i s-a alaturat „odrasla”. Dupa un sfert de ora circa o tura si jumatate, am „recoltat” un iepure dinaintea lor. Brandy a participat la cursa. Ceea ce este important este ca a ajuns la iepurele mort. Atunci am pus pe Annie in camioneta si am lucrat-o pe micuta singura prin tufisuri foarte dese pe unde-am zarit un iepure ratacit mai devreme. In cateva minute a inceput sa „trompeteze” [specific rasei Beagle] si a zbughit-o alergand. A fugarit iepurele intr-un cerc strans de 150 metri. Iepurele a aparut in fata mea si l-am doborat. Una peste alta Brandy a fost alergata 4 ore in dimineatza aceea si a jucat rol contribuitor la doborarea a 3 iepuri. O zi de glorie – de neuitat. Imaginea acelei cateluse mica si draguta sarind dupa un smoc de blana din iepurele pe care-l tineam – iepurele pe care ea la fugarit spre arma – va fi intotdeauna imprimata in memoria mea. Acea imagine, impreuna cu nenumarate altele, au locul lor in mintea si sufletul meu, unde indiferent de starea mea psihica, pot apela pentru un gand placut. Eram ocupat cu o tabara plina de vanatori de iepuri in urmatoarele 10 zile, iar bunicul meu a oferit sa o ia pe Brandy si sa o alerge cateva ore solo. Sunt de parere ca este bine de a elimina presuinile unei haite dezvoltate din viata unui ogar mic pana se maturizeaza destul incat sa faca fata. Bunicul a alergat-o solo de 4 ori in urmatoarele 10 zile. Ea a zbughit si a alergat cel putin un iepure de fiecare data demonstrand progres in abilitatile ai de a alerga iepuri. Brandy dupa o zi buna pe teren Saptamana ce a urmat aveam o perioada de 3 zile in care sa vanez de placere, asadar am readus-o pe Brandy la tabara cu restul cainilor si impreuna cu Scottie, cainele meu dresor de catei, am planuit sa o alergam zilnic. Scottie este un mascul in varsta de 5 ani de la padurarul Dan din Melanson. El este mai incet, de viteza medie, foarte precis in traiectorie, si ideal pentru a alerga un catel mai mic. Acorda sansa catelandrului sa munceasca din plin si sa invete cum se alearga un iepure. Este important ca un catelandru sa priceapa ca o cursa nu se termina la prima pierdere prin miros a urmei. In dimineata ce a urmat, am eliberat pe Brandy si pe Scottie intr-o zona de conifere inconjurata de foioase de 2-3 metri inaltime; n-au trecut 5 minute pana Scottie a „dat pornirea”. Brandy i sa alaturat imediat si impreuna au zbughit-o. Iepurele a facut o tura, iar dupa 10-12 minute l-am impuscat in timp ce sarea peste un zid de piatra. Brandy se afla la 10-15 metri inaintea lui Scottie si latra la fiecare pas de galop – „blitzkrieg-ul” ei umpland atmosfera de „tompetat” muzical. Adulmecand iepurele mort a primit o tona de felicitari. Nici Superman nu putea sterge zambetul de pe fata mea. In nici 10 minute, ei aveau iepurele numarul 2 in alergare. L-au alergat circa 45 de minute cu numai cateva scurte pauze de „prins sufletul”. Incepuse sa ploua usor si adulmecatul trebuie sa fi fost ideal. Am impuscat al doilea iepure al zilei si am felicitat-o pe Brandy la „locul faptei” cu multe multumiri si mangaieri. Dupa 25 de minute iepurele numarul 3 era „pe teava” iar Brandy si cu Scottie l-au alergat neincetat cu putin peste o ora pana am avut ocazia sa trag. Cu al treilea iepure in sac, am si eu limite. Era momentul ca bunicul sa „intre pe felie”. Ca sa n-o lungesc inca 2 iepuri au fost alergati catre arma in acea zi, iar Brandy parcusese inca o etapa in a deveni un caine de iepuri si un membru valoros al haitei mele de vanatoare. Brandy nu va fi alergata cu alti caini mai experimentati caci pentru o perioda ar fi prea mare presiunea asupra ei. Pentru urmatoarele luni va alerga solo, cu Scottie sau alt catelandru de abilitati egale sau inferioare ei. In felul acesta va invata la rata ei de invatare si nu va fi fortata sa ajunga din urma pe cainii mai avansati si mai iuti ca ea. De abia primavara viitoare va fi introdusa in haita noastra de „carne” miezul activitatii. Am inceput sa aud rapoarte si despre progresul „fratiorilor si surorilor” ale lui Brandy. Ma bucura ceea ce aud. Cand aduci pe acest pamant un grup de catzeii este foarte multumitor (si linistitor) cand auzi ca lumea este multumita de ei. Pentru mine, munca cu puii este poate aspectul cel mai multumitor din „Beagle-it”. Este precum mi-am urmarit baietii mei facand primii pasi sau aruncand prima minge. Nu toti puii sunt „OK” dar daca incepi cu un pui bine incrucisat, detii ingredientele pentru un parteneriat de vanatoare prosper si de lunga durata. Cum ii dresati, optiunea va apartine. Nu pretind sa detin „brevetul de inventie” asupra initierii cateilor in dresaj, dar m-am gandit sa impartasesc cu dumneavoastra ceea ce a functionat pentru mine. Nu exista inlocuitor pentru timpul petrecut in natura, inclusiv in afara casei, cu un catelandru. Iesiti si bucurati-va de ei.

Articol reprodus cu permisiunea autorului: http://www.milleroutdoors.com Toate drepturile asupra versiunii in limba romana apartin beagle.ro © 2007

Traducerea si editarea voluntara, in exclusivitate pentru http://www.beagle.ro de catre:
Radu Vulpe, Traducator Autorizat, Director Operational,
CAMRAD Enterprises SRL, camrad-enterprises@excite.com
Golden Sea – Vama Veche golden-sea-ro@excite.com http://www.blackseavacations.eu

Ganditi pozitiv. Trebuie sa aveti o atitudine pozitiva dar si mai mult decat atat. O recompensa data la timpul potrivit si corect proportionate, este esentiala pentru procesul de invatare al cainelui dumneavoastra. Daca tot ceea ce faceti este sa ii spuneti beagle-ului dumneavoastra “nu!”, relatia cu cainele dumneavoastra nu va fi una buna. Dumneavoastra cum v-ar place sa lucrati cu un asemenea sef? Laudele sunt gratuite si apreciate, asa ca folositi-le din plin. Folositi-le de cate ori animalul dumneavoastra de companie incearca sa faca ceea ce ii spuneti. Folositi-le si mai mult cand reuseste. Laudati-l atunci cand este atent la dumneavoastra, pentru ca acesta este primul pas in dresaj. Nu trebuie sa va maimutariti si sa folositi limbajul copiilor mici, dar trebuie sa aratati cainelui ca sunteti mandri de el. Cand va dresati beagle-ul, fiti de aceeasi parte a baricadei, fiti o echipa. Nu va ganditi la dresaj ca la o competitie intre dumneavoastra si el. Ganditi-va ca la o echipa in care fiecare are rolul lui bine definit. Ganditi-va ca suntei capitanul unei echipe de fotbal si dictati jocul in teren. Pentru a castiga aveti nevoie de efortul intregii echipe. Desigur, catelul dumneavoastra trebuie intai sa invete sa joace, iar dumneavoastra sunteti cel care trebuie sa o faca. Daca ii aratati cu rabdare si dragoste ceea ce trebuie sa faca, catelul dumneavoastra va va rasplati asteptarile. Pentru a va convinge catelul ca sunteti in aceeasi echipa trebuie sa va petreceti ceva timp cu el. Faceti-l parte din viata dumneavoastra. Lasati-l sa doarma in ladita lui din dormitorul vostru, exersati commanda “sezi” in bucatarie. Cu cat sunt mai multe oportunitati pentru a interactiona, si exersati mai mult, cu atat mai repede si mai bine va fi dresat catelul dumneavoastra.

Autor: Richard Cussons, Soursa: http://www.articlealley.com Toate drepturile asupra versiunii in limba romana apartin beagle.ro © 2007

Dominant – Veti observa ca un catel dominant are urechile ridicate spre inainte sau spre spate, botul intredeschis sau inchis, ochii larg deschisi sau privire fixa, corpul drept, incordat, cu coada indreptata in afara corpului sau posibil infoiata. Un latrat usor si afirmativ, poate fi des intalnit.

Prietenos – Un catel prietenos are urechile semete, ochii deschisi si mereu atent in jur, un bot relaxat, mers relaxat, un latrat scurt, posibil plangacios.

Jucaus – Pozitie arcuita cu miscari energice ale cozii inseamna hai sa ne jucam.

Ascultator – Urechi usor lasate spre spate, ochii inchisi si laba ridicata arata o supunere totala. Cainele nu este fericit, insa arata ca nu este dispus sa atace.

Agresiv – Urechi lasate pe spate, ochi cu privire ingusta si suspicioasa, corpul incordat, botul larg deschis cu coltii la vedere, coada ridicata si posibil infoiata. Maraitul cu coltii la vedere este tipic acestui temperament. Ingrijorat – Latrat ascutit si scurt, combinat cu bombaneala, urechi aplatizate si parul de pe ceafa ridicat , inseamna sunt ingrijorat sau ceva nu este in ordine.

Speriat – Un caine arata teama atunci cand are o pozitie usor lasata, coada in jos sau chiar ascunsa, spate arcuit, cu o privire nedumerita si dezorientata si chiar pupile dilatate. Cainii adesea latra de frica, in mod special cand sunt imprejmuiti, de un gard spre exemplu, sau cand sunt in lesa. Stresat – Un caine stresat adesea va avea urechile spre spate si lasate in jos, botul larg deschis si o respiratie rapida. De asemenea umerii lasati, spatele cocosat, coada ascunsa si pulpele incordate sunt semne ale stresului. Uneori mai intervine si un usor tremurat. Acum , ca ati invatat mai multe despre ce vrea sa va comunice patrupedul Dumneavoastra, ci ajutorul limbajului trupului, incercati sa asociati toate acestea cu dresajul sau.

Autor: Richard Cussons, Soursa:http://www.articlealley.com Toate drepturile asupra versiunii in limba romana aparţin beagle.ro © 2007

Beagle sunt câini simpatici, calmi, afectuoşi , foarte sociabili, curajoşi şi inteligenţi. Sunt o rasă determinată şi atentă, care necesită răbdare, supraveghere şi dresaj. Fiind câini de haită nu le place să fie lăsaţi singuri. Dacă intentionaţi să îi lăsaţi singuri perioade mari din zi, mai bine orientaţi-vă spre altă rasă sau luaţi-le un companion, un alt câine, tot Beagle sau altă rasă. Au tendinţa de a urmări mirosurile care li se par interesante şi de aceea nu este bine să fie lăsaţi liberi fără posibilitatea de a-i controla.

Îngrijire:

Se simt bine şi în apartamente, dar necesită multă mişcare zilnică, pentru ca apartamentul nu este mediul lor. Sunt foarte activi, energici şi cu o mare rezistenţă. Beagle au nevoie de mult exerciţiu, dar o curte de mărime mică spre medie le este suficientă. O plimbare zilnică le face mult bine. Blana lor scurtă nu lasă foarte mult păr, dar nici puţin, şi trebuie periaţi regulat pentru a preveni alergiile la oameni (în apartament cantitatea de păr lăsată devine repede vizibilă). Fiind genetic predispuşi spre o activitate intensă, în apartament au tendinţa de a se îngrăşa, asa că este bine să-i hrăniţi cu moderaţie şi să le asiguraţi o activitate suficientă.

Dresajul:

Beagle sunt câini inteligenţi şi hotărâti, ceea ce face ca dresajul de mic să fie o necesitate. Altfel, pot fi foarte încăpăţânaţi şi dominatori. Nu reactionează bine la pedepse fizice, astfel încat se recomandă dresajul pe bază de recompense şi stimulente. Datorită reflexelor de câine de vânătoare, un minim de comenzi este obligatoriu a fi ştiute: Stai, Nu, Adu, Vino, Şezi. Câinele trebuie obişnuit să nu mănânce de pe jos şi să se abţină de la a cerceta tot ce i se pare interesant. Beagle au reputaţia de a-şi băga nasul şi a gusta orice, ceea ce le aduce o mulţime de necazuri. Anecdotic, se spune despre ei ca nu au sânge pentru ca în acelaşi timp să le funcţioneze nasul şi urechile, aşa ca dacă au prins un miros, devin surzi (la comenzile stăpânilor)

Boli:

Rasa este una solidă, rezistentă la boli. Genetic, unele exemplare pot suferi de boli de ochi, de inima şi de oase, şi de aceea este bine sa cunoaşteţi istoricul părinţilor acestora. În acest sens se recomanda a se evita achiziţionarea de pui de la petshop-uri sau intermediari. Cel mai bine ar fi să vă adresaţi unor crescători cu canise înregistrate la Asociaţia Chinologică, care vă pot furniza pui din părinţi care nu suferă de boli genetice.

Vânatoare:

Beagle este un copoi de vânătoare de talie mica, care se bazează pe mirosul său fin. Rasa este folosită pentru urmărirea după miros, în zone de câmpie, deal sau pădure, la vânătoarea de iepuri, vulpi, mistreţ. Dispun de o rezistenă mare la alergare pe distanţe lungi, dar trebuie dresaţi foarte bine înainte de a putea să ieşiţi cu ei liberi. Pentru obţinerea dreptului de reproducere, este obligatoriu să treacă proba de lucru, ceea ce presupune să fie obişnuiţi cu focuri de armă, să ştie să ia urma şi să înfrunte animale sălbatice.