Vanatoarea cu Beagle

Scurta introducere:

Mie nu îmi place vânătoarea “sportivă”. Urăsc să fac rău unei fiinţe, dar accept faptul ca rasa dragă mie a fost creată pentru o anumita activitate, vânătoarea. Nu încurajez pe nimeni să practice vânătoarea cu un beagle neantrenat în acest scop şi mai ales vă sfătuiesc să nu lăsaţi beagle neantrenaţi liberi în pădure pentru că în mod sigur se vor rătăci.

Articolul de mai jos se intitulează “O privire asupra metodelor de dresaj folosite asupra cateluşei numite Brandy a domnului Miller, de la naştere până la vârsta de 5 luni” şi este redat aşa cum a fost preluat şi tradus pentru beagle.ro cu acordul autorului.

Adeseori sunt intrebat cum procedez în dresajul unui pui de beagle. Sper ca acest articol să dea unora ceva idei. Dacă vă dă idei, voi considera că a meritat într-adevăr să-l scriu. Brandy a fost fătată pe 15 Mai 2002 de cea mai bună căţea de-a mea, numită „Miller’s Annie”. Cinci căţei au supravieţuit – 2 masculi şi 3 femele. Toţi puii Beagle sunt drăgălaşi, iar aceştia nu făceau excepţie.

Zilnic, eu îi las afară din „Vila Căţeilor” câte 30, 45 de minute pentru a-şi face „gimnastica” şi a fi expuşi la contactul cu oamenii. Căţeii s-au dezvoltat superb în perioada de 8 săptămâni cât au fost la noi. Patru dintre ei i-am dat la vârsta de opt săptămâni iar aleasa noastra Brandy a fost păstrată. Atunci am transferat-o din ţarcul de pui în canisa normală. Eu ţin toţi copoii în canisa construită pe o platformă de beton, cu căsutele pentru câini anexate în spate. Aici Brandy a obţinut „aleea” de alergare şi cuşca proprie. Singura amenajare care am făcut-o pentru ea a fost adăugarea unei bucăţi de prefabricat de ciment (precum pavelele) la intrare pentru a-i uşura intrarea/urcarea pe platforma de beton. Aleea de alergat este o fâşie de teren, îngrădită şi special destinată unui câine. Aceasta este de obicei de o lungime adecvată pentru a acorda posibilitatea câinelui de a alerga. Spre exemplu, în curtea din spatele casei, de-a lungul unuia sau a mai multor segmente, se dublează gardul, adăugând un gard interior din plasa, la cca. 1m distanta de cel al proprietatii.

Câteva săptamâni au trecut cu gimbuşlucurile şi joaca de rigoare apoi am început oficial dresajul de disciplină. Marja de atenţie a unui căţel de acea vârstă nu este de durată; aşadar am început cu reprize de câte 4-5 minute. La vârsta de 10 săptămâni, o las liberă în curte să umble în voia ei, iar din când în când o strig să vină la mine, folosind un ton entuziasmat. „Aici, aici, aici” sau „Vino” (comanda aleasă trebuie mentinută şi în viitor) strig eu cu entuziasm oferindu-i o bucaţică mică dintr-un cremwursti şi o mângâiere când vine (clătinându-se ca o mică mogâldeaţă) în poala mea, pe iarba. Ca puiul de orice-ar fi el, ea decide să nu mă asculte din când în când, iar când asta se întâmpla, era ignorată şi lăsată să simtă „vinovăţia” în timp ce ma observa cum îi vântur arătătorul, în mod disciplinar şi îi vorbesc cu voce aspră. Ei chiar nu-i plăcea când păream supărat sau dezamăgit şi se arunca linguşindu-se pentru iertare către mine. Eram foarte mulţumit că avea o puternică dorinţa de a mă mulţumi. Munca cu un pui este mult mai uşoara atunci când acesta face parte din „stas” decat atunci când se crede „alpha” şi crede că poate face orice vrea el. Puţine lucruri sunt mai agravante pe lumea asta decât un Beagle care te considera o „plimbare-n pădure” decât să te considere „acel/ea alpha” conducătorul haitei. În opinia mea, asta ar fi cel mai mare dintre lipsurile unui căţel.

Comanda “Jos”

Dresajul la curte a lui Brandy a continuat cu comanda „Jos”. Folosesc comanda aceasta des în teren, când doresc să-i opresc din ceea ce fac şi să „cadă” la pământ. Ea a fost învăţată că „Jos” înseamna să se lase la pamant pe burtă şi să aştepte comanda de liber. Când a efectuat comanda admirabil a primit bunatati şi multa lauda iar când s-a încăpăţânat şi a continuat să miroasa după diverse în loc sa ma asculte pe mine, a primit cearta verbală de rigoare.

Comanda “Ho!”

Următoarea comandă pe care o folosesc mult este „Ho!”. Câinii mei ştiu că atunci când dau o comandă urmată de „Ho!”, vreau ca ei sa stea pe loc. I-am spus „Jos” dupa care „Ho!”. Ţinându-mi mâna pe spatele ei repetam „Ho!” pentru 10-15 secunde. După un timp i-a „picat fisa”. Din punctul meu de vedere, smecheria consta în NU le acorda sansa de a te ignora NICIODATĂ. Întăreşte-ţi comenzile cu orice preţ, altfel vă pierdeţi credibilitatea în faţa câinelui.

Dresaj pe teren

Dresaj de teren = Dresaj care se efectuează în câmp liber, de prefereat zone semi-muntoase pentru Beagle (in Romania asemănătoare câmpurilor şi pădurilor de foioase din zona Panciu/Vrancea). Nu uitaţi că Beagle-ul nu este un vânător de păsări şi nu-i place în mod deosebit apa, spre deosebire de vânătorii de păsări. El este o rasa de vânat „umblătorele” din vizuini şi iepuri. Dresajul de teren este efectuat pentru a controla Beagle-ul în câmp deschis. Atenţie la pericol! Dacă simte miros de iepure, risca-ţi să-l pierdeti. NU vă va asculta şi va urma mirosul până la extenuare fizică! Vă recomand dresajul în haita, minim 2 câini, legaţi inte ei. Aşa am descoperit că învaţă să stea împreună şi din 2 măcar 1 se va mai gândi să se uite după stăpân. Este de preferat ca unul dintre câini să fi fost deja dresat în teren şi să fie în vârstă de aproximativ 3 ani. Totodata pe parcursul dresajului de teren se obişnuiesc cu zgomotul focului de armă. Interesant, căci sunt cazuri unde Beagle au ajuns la maturitate şi nefiind obişnuiti cu zgomotul focului de arma se sperie de zgomote precum explozii de cauciuc sau tunete.

Îmi dresez toţi câinii să intre în cuşti simultan şi-i ţin în loc folosind comanda „Ho!”. Arăt către cuşca şi comand „treci înauntru” sau „du-te şi întinde-te”. Fac aceasta pentru că nu-mi place să sară pe mine când ii hranesc – iar un câine in cuşcă este mai putin probabil să facă trăznăi. Lui Brandy nu i-a placut să fie certată şi a decis să asculte în majoritatea cazurilor. Ea a fost un catel foarte uşor de îndoctrinat cu dresajul de baza „la curte” (adica in momentele de libertate acordate în afara canisei). Pentru mine, acesta este primul pas pozitiv către un potential câine de vânătoare de succes. Fără stăpânirea dresajului de bază, nu există şansa ca un copoi să devină un partener de vânătoare de succes. Verific comenzile de baza din când în când, atunci când se ivesc oportunităţi, dar în mare parte o las să fie o căţeluşă veselă până la momentul potrivit al urmatoarei etape.

Iepurele domestic

La vârsta de 12 saptamani, i-am prezentat un iepure domesticit. Am lăsat iepurele liber în curte, până s-a ascuns după un tufiş şi atunci am eliberat-o pe Brandy din canisă. A alergat prin curte cu giumbuşlucurile de rigoare – făcând ture cât putea de repede. La un moment dat s-a întamplat…a observat un miros străin lăsat de urmele iepurelui. A fost fascinată noul miros şi a decis să-l adulmece şi să-l urmăreasca un timp. I-a luat câteva minute să-l urmărească pe cei 20-30 de metri parcurşi de iepure. Când a ajuns la capătul „aromei”, a găsit iepurele înlemnit şi a fost putin impresionata. Atunci a iepurele a greşit, mişcând. „Aha” s-a gândit ea şi a devenit ceva mai interesată. Iepurele a devenit curajos şi a ţopăit de câteva ori prin faţa ei. Trebuie să-i fi plăcut nespus căci imediat Brandy i-a sărit în spate. Iepurele a zbughito şi cursa a început! Iepurele a făcut o acţiune evazivă pentru a o fenta şi a zbughit-o către nişte tufişuri dense. Ea l-a ajuns din urmă şi la dat de-a rostogolul. Iepurele s-a ridicat şi a zbughit-o către siguranţa tufişurilor dense. Căţeluşa l-a pierdut din vedere şi părea confuză şi totodatp supărată. „Unde-a dispărut?” părea a se gândi. Atunci i-a picat fisa să-şi folosească simţul mirosului pentru a-l regăsi. A mirosit vreo 7-8 metri către tufisuri, dar la atât se oprea ori sensul mirosului or interesul – nu ştiu care din ele. Habar n-avea, dar aceasta marca începutul carierei ei de câine de iepuri. Sămânţa a fost plantată. Acum a rămas pe seama timpului dezvoltarea instinctelor de către mama natură, iar Brandy a evoluat de la sine. N-aveam altceva de facut de acum, decât să-i acord oportunităti în natură, acolo unde sunt iepuri.

Câine de iepuri = câine dresat în scopul vânării iepurilor. Beagle-ul este născut pentru aceasta. În cultura şi jargonul vânătoresc din SUA, adesea se utilizează astfel de termeni referitor la câinii de vanatoare, fără a se face precizarea rasei. Alt exemplu este „bird dog” – câine pentru păsări.

Cum sa nu se sperie de focul de arma si “Beagle-it”

Timpul a trecut si Brandy mi se alatura în timp ce hăituiam cu câinii mai mari. Stătea cu mine câteva minute apoi se aventura în investigatii de câteva minute. Atunci am început să trag cu pistolul meu de cal. 5.60 mm ca să mă asigur că în timp va putea face faţă la foc de arma. Se pare că tot zgomotul care-l făceam întotdeauna în cursul hrănirii lor a dat roade, căci parcă nici n-a băgat în seamă pocniturile armei. După un timp, timpul petrecut alături de mine s-a micşorat iar cel petrecut cu copoii mai maturi a crescut. Întotdeauna imi mentin disponibilitatea pentru primele 2 zile de vanatoare de iepuri de soiul „Labuta Alba”, ca sa vanez cu familia si prietenii inainte sa intru in plin sezon. Pe 1 Octombrie, ziua deschiderii de sezon pentru iepuri, ea se afla in una din scurtele ei vizite in preajma mea cand doi alti ogari mai varstnici alergau un iepure care sa indreptat ctre mine. Brandy cerceta tufisuri alaturate cand iepurele a „fulgerat” prin fata mea. Am tras si iepurele a cazut ochit. Atunci am strigat-o pe Brandy sa vina dinspre tufisuri. La prima privire catre iepurele care se zbatea, si-a dat seama ca-i ce-si doreste. A manevrat prin tircoale agile si la apucat. Totodata cei 2 ogari ajunsese-ra si ei, iar reactia lor a entuziasmat-o si mai mult. Nu s-ar fi putut intampla mai bine nici regizat pentru un catelandru. La scurta durata dupa aceea, cei 2 ogari alergau un alt iepure; Brandy nu era de vazut pe nicaieri. Mai incolo in timpul cursei mi sa parut ca am auzit o voce diferita, dar era greu de diferentiat sau depistat. Speram sa fie ea, dar cateodata auzi ceea ce-ti doresti foarte mult sa auzi iar mintea te poate fenta. Urmatoarea zi, la varsta de 4 luni jumatate a inceput „la oficial…” Devreme in acea dimineata am eliberat pe ea si pe maica-sa intr-o zona de copaci de cendru cu solul mlastinos unde am crezut eu ca se va adulmeca cu succes. Solul era umed si vremea era inchisa. In cateva minute Annie alerga un iepure si la putin timp dupa i s-a alaturat „odrasla”. Dupa un sfert de ora circa o tura si jumatate, am „recoltat” un iepure dinaintea lor. Brandy a participat la cursa. Ceea ce este important este ca a ajuns la iepurele mort. Atunci am pus pe Annie in camioneta si am lucrat-o pe micuta singura prin tufisuri foarte dese pe unde-am zarit un iepure ratacit mai devreme. In cateva minute a inceput sa „trompeteze” [specific rasei Beagle] si a zbughit-o alergand. A fugarit iepurele intr-un cerc strans de 150 metri. Iepurele a aparut in fata mea si l-am doborat. Una peste alta Brandy a fost alergata 4 ore in dimineatza aceea si a jucat rol contribuitor la doborarea a 3 iepuri. O zi de glorie – de neuitat. Imaginea acelei cateluse mica si draguta sarind dupa un smoc de blana din iepurele pe care-l tineam – iepurele pe care ea la fugarit spre arma – va fi intotdeauna imprimata in memoria mea. Acea imagine, impreuna cu nenumarate altele, au locul lor in mintea si sufletul meu, unde indiferent de starea mea psihica, pot apela pentru un gand placut. Eram ocupat cu o tabara plina de vanatori de iepuri in urmatoarele 10 zile, iar bunicul meu a oferit sa o ia pe Brandy si sa o alerge cateva ore solo. Sunt de parere ca este bine de a elimina presuinile unei haite dezvoltate din viata unui ogar mic pana se maturizeaza destul incat sa faca fata. Bunicul a alergat-o solo de 4 ori in urmatoarele 10 zile. Ea a zbughit si a alergat cel putin un iepure de fiecare data demonstrand progres in abilitatile ai de a alerga iepuri. Brandy dupa o zi buna pe teren Saptamana ce a urmat aveam o perioada de 3 zile in care sa vanez de placere, asadar am readus-o pe Brandy la tabara cu restul cainilor si impreuna cu Scottie, cainele meu dresor de catei, am planuit sa o alergam zilnic. Scottie este un mascul in varsta de 5 ani de la padurarul Dan din Melanson. El este mai incet, de viteza medie, foarte precis in traiectorie, si ideal pentru a alerga un catel mai mic. Acorda sansa catelandrului sa munceasca din plin si sa invete cum se alearga un iepure. Este important ca un catelandru sa priceapa ca o cursa nu se termina la prima pierdere prin miros a urmei. In dimineata ce a urmat, am eliberat pe Brandy si pe Scottie intr-o zona de conifere inconjurata de foioase de 2-3 metri inaltime; n-au trecut 5 minute pana Scottie a „dat pornirea”. Brandy i sa alaturat imediat si impreuna au zbughit-o. Iepurele a facut o tura, iar dupa 10-12 minute l-am impuscat in timp ce sarea peste un zid de piatra. Brandy se afla la 10-15 metri inaintea lui Scottie si latra la fiecare pas de galop – „blitzkrieg-ul” ei umpland atmosfera de „tompetat” muzical. Adulmecand iepurele mort a primit o tona de felicitari. Nici Superman nu putea sterge zambetul de pe fata mea. In nici 10 minute, ei aveau iepurele numarul 2 in alergare. L-au alergat circa 45 de minute cu numai cateva scurte pauze de „prins sufletul”. Incepuse sa ploua usor si adulmecatul trebuie sa fi fost ideal. Am impuscat al doilea iepure al zilei si am felicitat-o pe Brandy la „locul faptei” cu multe multumiri si mangaieri. Dupa 25 de minute iepurele numarul 3 era „pe teava” iar Brandy si cu Scottie l-au alergat neincetat cu putin peste o ora pana am avut ocazia sa trag. Cu al treilea iepure in sac, am si eu limite. Era momentul ca bunicul sa „intre pe felie”. Ca sa n-o lungesc inca 2 iepuri au fost alergati catre arma in acea zi, iar Brandy parcusese inca o etapa in a deveni un caine de iepuri si un membru valoros al haitei mele de vanatoare. Brandy nu va fi alergata cu alti caini mai experimentati caci pentru o perioda ar fi prea mare presiunea asupra ei. Pentru urmatoarele luni va alerga solo, cu Scottie sau alt catelandru de abilitati egale sau inferioare ei. In felul acesta va invata la rata ei de invatare si nu va fi fortata sa ajunga din urma pe cainii mai avansati si mai iuti ca ea. De abia primavara viitoare va fi introdusa in haita noastra de „carne” miezul activitatii. Am inceput sa aud rapoarte si despre progresul „fratiorilor si surorilor” ale lui Brandy. Ma bucura ceea ce aud. Cand aduci pe acest pamant un grup de catzeii este foarte multumitor (si linistitor) cand auzi ca lumea este multumita de ei. Pentru mine, munca cu puii este poate aspectul cel mai multumitor din „Beagle-it”. Este precum mi-am urmarit baietii mei facand primii pasi sau aruncand prima minge. Nu toti puii sunt „OK” dar daca incepi cu un pui bine incrucisat, detii ingredientele pentru un parteneriat de vanatoare prosper si de lunga durata. Cum ii dresati, optiunea va apartine. Nu pretind sa detin „brevetul de inventie” asupra initierii cateilor in dresaj, dar m-am gandit sa impartasesc cu dumneavoastra ceea ce a functionat pentru mine. Nu exista inlocuitor pentru timpul petrecut in natura, inclusiv in afara casei, cu un catelandru. Iesiti si bucurati-va de ei.

Traducerea si editarea voluntara, in exclusivitate pentru https://www.beagle.ro de catre:
Radu Vulpe, Traducator Autorizat, Director Operational,
CAMRAD Enterprises SRL, camrad-enterprises@excite.com
Golden Sea – Vama Veche golden-sea-ro@excite.com https://www.blackseavacations.eu